La inceput, toti ingerii au fost facuti de Dumnezeu buni, stralucind
de frumuseti de intelepciune si de tot felul de daruri. Dar Stapanul
Cerului si al pamantului i-a supus unei incercari prin care ingerii cu
voie libera, sa-si dovedeasca ascultarea, bunatatea si intelepciunea.
Incercarea
aceasta s-a petrecut inainte de facerea lumii (acesteia fizice). Si in
aceasta incercare o parte din ingeri in frunte cu cel mai inalt dintre
Arhangheli, cel mai luminat, intelept si frumos, Arhanghelul Lucifer
(care inseamna lumina, aducator de lumina, steaua zilei, steaua
diminetii) s-au razvratit impotriva Ziditorului lor, zicand preainaltul
Arhanghel Lucifer: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor si voi fi asemenea cu Cel Preainalt".
Si ametit de mandrie, lipsit de judecata si dreapta socoteala in
egoismul ce s-a nascut atunci in el si in pofta cugetului sau nu a mai
vrut sa asculte de Dumnezeu.
Despre caderea lui Lucifer, Scriptura ne vorbeste asa: "Si
s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu
balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui si n-a izbutit el,
nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer. Si a fost aruncat balaurul
cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama satana, diavolul cel ce
inseala pe toata lumea (n. inclusiv pe ingerii sai), pe pamant si
ingerii lui au fost aruncati cu el" (Apocalipsa, 12, 7-9).
Si asa a cazut Marele Luminator al cerului, Intaiul intre Arhangheli si
intre cetele ingeresti Lucifer din cinstea in care a fost pus precum
graieste Domnul: "Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer"
(Luca, 10, 18). Si asemenea cu el si ceata de ingeri ce era sub dansul,
inaltandu-se, a cazut - si demonii luptatori impotriva mantuirii
noastre s-au facut.
Ce s-ar fi intamplat daca la un loc cu
acest preafrumos Arhanghel, Lucifer s-ar fi razvratit si Arhanghelul
Mihail, sau Gabriil, Rafail sau toti ceilalti. Sau doar din ascultare
catre el, caci era mai mare intre arhangheli, sa-i asculte dorinta si sa
se faca de-o potriva cu dansul. Probabil ar fi picat toti arhanghelii
(caci erau liberi sa o faca, nimeni si nimic nu-i oprea) si impreuna cu
ei, toate miile de legiuni de ingeri. Ar fi picat tot cerul.
Dar Arhanghelul Mihail (MI KA EL), de-a pururi laudatul, avand cugetul
curat (si nu infumurat ca celalalt), pazind ca o sluga credincioasa
credinta catre Stapanul sau, s-a aratat atunci adevarata capetenie peste
cetele celor fara de trupuri, caci de nu ar fi intervenit el, cum
spuneam anterior, ar fi cazut probabil toti ingerii. Dar vazand cum a
cazut vicleanul Lucifer, a laudat cu glas pe Domnul tuturor si a zis: "Sa
luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit fratele nostru
Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a
facut. Ca cine este ca Dumnezeu? Mi-ca-El? Ca, numele de Mihail asta
insemneaza: Cine este ca Dumnezeu".
De aceea Satana
(diavolul) ce nu mai este demn de numele de Lucifer (luminator) il
uraste de moarte pe acest Arhanghel ce "i-a luat" locul si asemenea ba
chiar mai mult ne uraste pe noi, oamenii, fiinte mai presus de ingeri,
alcatuite si cu trup si cu libera cugetare, creatia cea mai de frunte a
Treimii, incununarea acestui univers fizic (material) cat si a cerului,
caci Treimea a zis: "Sa facem OM dupa chipul si asemanarea noastra".
Ingerii nu au primit aceasta cinste inalta pe care noi o avem. Dar oa
avem oare? Ne dam seama? "Caci omul fiind pus in cinste nu a inteles si s-a coborat in rand cu dobitoacele".
Asa as spune si eu despre acest frumos arhanghel... caci arhanghelul
fiind pus in cinste nu a inteles si s-a coborat din inaltul cerului de
la lumina devenind intuneric in golul si nimicul de jos.
Candva auziem o replica: "Dar nu se roaga nimeni pentru diavol? Sa fie
poate si el iertat, izbavit." Oarecum are legatura cu oamenii rai care
seamana adesea diavolului, ba uneori il si intrec. Doar ca oamenii de
multe ori fac si din nestiinta ori din nejudecata. Da unii se intorc,
regreta, le pare rau; ba unii si in timp ce fac un rau il fac cu regret.
Dar nu este si cazul diavolului. El nu regreta nimic. El uraste
Creatorul acestei lumi si al existentei noastre (ce absurd, isi uraste
propriul sau Creator ce l-a lasat liber si l-a pus in cinste - initial).
Pe om nu mai spun cat de mult il uraste, pentru ca noi avem scapare, pe
cand el nu.
De ce nu dispare diavolul ? de ce e lasat liber?
Se teme Dumnezeu de el? Nicidecum. Diavolul este un tolerat, care,
intr-o oarecare masura este si o unealta folositoare omului, caci il
cerne. Nu e nevoie de diavol ca omul sa fie rau. Unii sunt mai rai decat
diavolul si chiar si acesta fuge de ei inspaimantat ca exemplu dau
pilda urmatoare:
Umbland o baba se intalneste cu diavolul
care era foarte amarat si plangea. Il intreaba baba ce are iar acesta ii
raspunde: - Sunt doi cersetori orbi pe treptele acelei biserici si
oricat am incercat sa-i invrajbesc, ani la randul nu am reusit nimic. La
care baba ii zice, - Lasa ca ti-i invrajbesc eu. Diavolul foarte uimit o
intreba ce vrea ca rasplata, la care baba ii cere o pereche de cizme.
Se duce baba la ei si plangandu-le de mila le zice - Vai sarmanii de
voi, eu amarata nu am decat un banut de aur, dar vi-l dau cu draga
inima. Si facandu-se ca-l da cand unuia, cand celuilalt, asa sa le para
lor ca le-a dat banul pleca. Pe urma cei doi incepura. - Vai, un ban de
aur, niciodata nu am primit atat de mult. Ia dami-l si mie frate sa-l
incerc putin cu dinti si sa-l simt in mana. - Pai mie nu mi-a dat nimic,
tie ti l-a dat. - Ba nu, tie ti l-a dat. SI au inceput sa se certe si
sa se ia la bataie si vorba ceea unde da orbu... SI vazand diavolul una
ca aceasta ii arunca babei cizmele neindraznind a se apropia de ea si-i
spune: - Du-te de la mine babo caci daca lor le-ai facut una ca asta mie
nu stiu ce mi-ai putea face.
Omul este ca si acei ingeri
liber. Sa fie bun sau rau. Nu are nevoie de diavol ca sa se indrepte
catre rau. Diavolul totusi este o povara, dar una buna, este sita care
cerne oamenii adevarati de cei falsi. Caci aurul se defineste si
straluceste trecand prin foc. Asa si omul se releva.
Sa Stam Bine, Sa Stam cu Frica, Sa Luam Aminte.
